miercuri, 19 mai 2010

Doris necklace sau bijuteriile unei femei fericite


Doris are 21 de ani. E o tânără timidă si sfioasă. Vorbeşte puţin şi de cele mai multe ori trebuie să-i scoţi cu cleştele o vorbă. I s-a spus tot timpul să tacă, pentru ca nu are nimic important de spus. Mult prea ascultătoare, ea tace şi acum.
Doris are ochii verzi, dar îi ascunde în spatele unui breton lung. E destul de greu să-i observi, mai ales că stă mai mereu cu capul plecat. Am studiat-o cu atenţie şi am văzut că nu poartă bijuterii. Nici măcar cercei. Mi se părea ciudat, pentru că fetele de vârsta ei au o duzină de accesorii divers colorate. Când am întrebat-o cum de nu poartă bijuterii, a ridicat din umeri.
Pentru că toate lucrurile se fac la timpul lor, a venit timpul ca Doris să poarte prima ei bijuterie. Verdele ochilor m-a inspirat şi până la urmă am creat pentru ea un colier şi o pereche de cercei. I-am dăruit din tot sufletul. Şi ea a primit cadoul meu cu atâta bucurie! Mi-a promis că a doua zi va purta setul.
Au trecut două luni până la următoarea întâlnire cu Doris.
"Vreau să îmi faci un colier alb!" Am rămas uimită! Doris îşi doreşte o nouă bijuterie? Câte lucruri frumoase s-or fi întâmplat! Şi gândurile mele au luat-o razna... până m-a trezit la realitate vocea ei. "Voi merge la o petrecere si am nevoie de un colier ce va trebui să se potrivescă perfect cu rochia." Atunci am privit-o în ochi şi am vazut o altă Doris, o femeie fericită. Ochii de un verde ireal nu mai erau ascunsi sub breton... Erau ochii unei femei îndrăgostite. "Când am purtat pentru prima dată colierul tău, l-am întâlnit pe Alex. Mi-a spus că verdele ochilor se reflectă în colier. De atunci suntem împreună şi sunt fericită. Îţi multumesc!"

13 comentarii:

  1. Emotionanta poveste si foarte frumos relatata! :) Iar colierul a iesit impecabil si discret... la fel ca si persoana lui Doris, banuiesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Deea, iti multumesc!
    Am spus intotdeauna că o bijuterie ne poate schimba starea de spirit. De aceasta data, o bijuterie a schimbat un om. As putea spune ca a schimbat o viata si nu ar fi prea mult...

    RăspundețiȘtergere
  3. Superba poveste! Si emotionanta.
    Superb colierul si cercelasii!
    Felicitari din suflet!

    RăspundețiȘtergere
  4. este o poveste uimitoare la fel si bijuteria ce o insoteste...

    RăspundețiȘtergere
  5. Maria, eu iti multumesc pentru aprecieri!
    Si pe mine m-a emotionat povestea lui Doris si tocmai de aceea am decis sa o postez aici.

    RăspundețiȘtergere
  6. Iti multumesc, Ramona!
    Imi pare rau ca nu am putut sa o fotografiez pe Doris, ca sa vada toata lumea ochii ei superbi si zambetul unei femei fericite.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ioana, ce poveste frumoasa!! Si ce colier superb!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc, Cristina! O sa incerc sa fac alte fotografii, mai luminoase putin. In seara aceasta a fost Doris la mine si i-am facut si o bratara, asa ca setul e complet si trebuie sa adaug si fotografia bratarii.

    RăspundețiȘtergere
  9. Felicitari Ioana, minunat colier, ca de altfel toate creatiile tale. Si felicitari pentru reusita ta.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ana, iti multumesc pentru cuvintele frumoase, pentru aprecierile la adresa creatiilor mele.

    RăspundețiȘtergere
  11. Am vrut sa iti scriu doar cateva vorbe, dar au fost prea multe...
    Le-am scris la mine in schimb, pentru ca fara tine lumea mea ar fi prea rece si analitica.

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga mea (N)Ice Heart, iti multumesc! O sa ma intrebi iar pentru ce.
    Iti multumesc pentru ca mi-ai trecut pragul, pentru ca ai poposit aici, in lumea mea.
    Iti multumesc pentru ca stii sa spui lucrurilor pe nume, asa cum putini stiu sa o mai faca.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce poveste frumoasa! Si colierul pe masura, atat de fin, discret.

    Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere